ROMÂNIA
LECȚIA 1 - ROMÂNIA COORDONATE EUROPENE
1. Așezare:
– pe glob:
– în emisfera nordică;
– la intersecția paralelei de 45°latitudine nordică, cu meridianul de 25°longitudine estică
– în Europa:
– în mijlocul continentului, la distanțe aproximativ egale ( cca.2800 km) de Oceanul Atlantic în vest, Oceanul Arctic în nord și Munții Ural în est și la doar 1000 km față de marea Mediterană în sud.
– țară de mărime mijlocie, locul 12 în Europa
2. Caracterul teritoriului României este carpato-danubian-pontic:
– țară carpatică – 2/3 din lanțul Munților Carpați
– țară dunăreană – 1075 km din Dunăre se află în țara noastră
– țară pontică – 244 km litoral la Marea Neagră ( Pontul Euxin în antichitate)
3.Vecini:
– N – Ucraina
– E – Moldova, Ucraina
– SE – Marea Neagră
– S – Bulgaria
– SV – Serbia
– NV – Ungaria
– puncte extreme:
– N – Horodiștea
– E – Tulcea
– S – Zimnicea
– V – Beba Veche
3. Suprafața României: 238.391 km2
4. Populația: 19,5 milioane locuitori
LECȚIA 2 - RELIEFUL ROMÂNIEI
UNITĂȚILE MAJORE DE RELIEF
I. Caracteristici:
1. Proporționalitatea reliefului – fiecare treaptă de relief deține 1/3 din total:
– treapta câmpiilor 0-300m
-treapta dealurilor și podișurilor : joase 300-500 m și înalte 500-1000m
-treapta munților peste 1000m
2. Dispunerea concentrică – Depresiunea Colinară a Transilvaniei în centru, de jur împrejur inelul Carpaților, apoi Subcarpații, podișurile și dealurile iar spre granițe câmpiile.
3. Varietate mare a tipurilor genetice de relief:
– Relieful carstic apare în rocile calcaroase: peșteri, chei, avenuri, etc ex. în Apuseni, pod. Mehedinți și m-ții Banatului.
– Relieful glaciar s-a format sub acțiunea gheții. Apare la peste 2000 de m și cuprinde circuri și văi glaciare. Meridionalii sunt reprezentativi, m-ții. Rodnei și în m-ții. Călimani.
– Relieful vulcanic cuprinde conuri și cratere în Orientali: m-ții Oașului, Gutâiului, Țibleșului, Călimani, Gurghiu și Harghita.
– Relieful eolian format de eroziunea vântului ex. Babele și Sfinxul din Bucegi
– Relieful litoral, evident este situat pe litoral. Acesta cuprinde delta, lagune, faleze sau plaje. – Relief fluvial în lungul râurilor cu lunci, terase.
II. Formarea și evoluția reliefului:
Relieful s-a format, în principal, prin două moduri:
– prin încrețirea scoarței (orogeneză) – rezultând Carpații și Subcarpații
– prin sedimentare (depunere de sedimente pe locul unor foste mări sau lacuri) – în cazul podișurilor și a câmpiilor.
Exemplificări:
1. Podișul Dobrogei este cea mai veche unitate de relief. S-a format în 2 orogeneze: caledoniană ( pod. Casimcei) și hercinică ( m-ții Măcin), mult înaintea Carpaților. A fost erodat atât de mult încât azi are aspect și altitudini de podiș (200-300 m) și chiar de câmpie (100 m).
2.Carpații s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină.
3.Subcarpații s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței.
4. Depresiunea Colinară a Transilvaniei , podișurile și câmpiile s-au format ulterior prin umplerea cu sediment a unor vechi lacuri și mări.
5. Podișul Mehedinți, un podiș foarte mic ca suprafață este foarte complex: s-a format prin încrețirea scoarței dar are formă și altitudini de podiș (500-600 m).
6. Delta Dunării este cea mai nouă formă de relief, cca 10.000 de ani. S-a format pe locul unui fost golf al Mării Negre și este încă în formare ( înaintează în mare cu aprox. 14 m/an)
III. Unitățile majore de relief
I. Carpații Orientali
1. Grupa Nordică
Mod de formare: prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologie: 3 șiruri de roci: roci vulcanice în V, șisturi cristaline în C și fliș în E
Altitudinea maximă (voi folosi prescurtarea h max pe viitor): 2.303 m Rodnei
Tipuri de relief. Atenție aici vom face corelații: dacă avem roci vulcanice automat vom avea și relief vulcanic (cu conuri și cratere), iar dacă altitudinea este peste 2000 m vom întâlni relief glaciar.
Orientarea culmilor: NV-SE
Relieful este fragmentat, adică are depresiuni intramontane : Maramureș
2.Grupa Centrală
Mod de formare – prin încrețire în orogeneza alpină
Geologia – cele 3 șiruri de roci: vulcanice, șisturi cristaline, fliș
Hmax – 2.100 m Munții Călimani
Tipuri de relief – glaciar și vulcanic
Orientarea culmilor: NV-SE
Relieful este fragmentat, adică are depresiuni intramontane: Giurgeu și Ciuc
3. Grupa Sudică (sau a Curburii)
Mod de formare – încrețire, orogeneza alpină
Geologia – atenție în această grupă apare doar flișul
Hmax – 1.957 m Munții Ciucaș
Tipuri de relief – carstic
Orientarea culmilor: aici Carpații se curbează, de unde și denumirea, iar culmile au o orientare NE-SV
Relieful este fragmentat, adică are depresiuni intramontane (cea mai mare: Depresiunea Brașovului)
II. Carpații Meridionali
1. Grupa Bucegi
Mod de formare – încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – grupa aceasta fiind la extremitatea E a Meridionalilor va avea calcare și conglomerate, dar și șisturi cristaline ca restul Meridionalilor
Hmax – 2.505 m Munții Bucegi, Vf. Omu
Tipuri de relief – carstic și eolian( platoul Bucegilor – Babele și Sfinxul)
2. Grupa Făgăraș
Mod de formare – încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – șisturi cristaline
Hmax – 2.545 m Munții Făgăraș, Vf. Moldoveanu
Tipuri de relief – glaciar
Relieful este masiv; este cea mai înaltă și mai masivă grupă din țară
3. Grupa Parâng
Mod de formare – – încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – șisturi cristaline
Hmax – 2.519 m Munții Parângului
Tipuri de relief – glaciar
4.Grupa Retezat-Godeanu
Mod de formare – încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – șisturi cristaline și calcare
Hmax – 2.509 m Munții Retezat
Tipuri de relief – glaciar și carstic
III. Carpații Occidentali
1.Munții Apuseni
Mod de formare –– încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – „mozaic petrografic”, adică o varietate foarte mare de roci
Hmax – 1.849 m Munții Bihorului
Tipuri de relief – carstic (cheile Turzii, peșterile: Vântului, Scărișoara, Urșilor)
Relieful este foarte fragmentat; specifice sunt aici depresiunile ,,golf” de pe latura vestică
2.Grupa Banatului
Mod de formare –– încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – șisturi cristaline și calcare
Hmax – 1.446 m Munții Semenicului
Tipuri de relief – carstic
Relieful este fragmentat
3.Munții Poiana Ruscă
Mod de formare – încrețirea scoarței în orogeneza alpină
Geologia – șisturi cristaline
Hmax – 1.374 m Vf. Padeș
IV. Subcarpații
Mod de formare – prin încrețirea scoarței, odată cu Carpații
Geologia – gresii, marne și argile
Altitudini de dealuri înalte – 500-1000m
Relieful este format din dealuri și depresiuni submontane
Subdiviziuni: Subcarpații Moldovei, Curburii și Getici
V. Depresiunea Colinară a Transilvaniei
Mod de formare – prin scufundarea acestei regiuni și umplerea treptată cu sedimente
Geologia – gresii, marne și argile
H medii de 400-500 m ( 300-400m în V, 1000m în E)
Relieful este format din dealuri și este înclinat pe direcția E-V (chestia asta cu înclinarea se observă ușor dacă privim orice hartă pe care sunt redate râuri; în cazul de față se observă foarte clar că Mureșul, Târnavele și Someșul curg spre V )
Specifice sunt aici domurile gazeifere (acumulări de gaz metan în partea C și S)
Subdiviziuni: Pod. Someșan, Câmpia Transilvaniei, Pod. Târnavelor
VI. Podișul Moldovei
Mod de formare – prin sedimentare
Geologia – argile, gresii, marne
H medii de dealuri joase 300-500m
Specifice sunt cuestele( versanții abrupți ai unor dealuri)
alunecările de teren (argilă + pantă + ploi + defrișări)
Subdiviziuni: Pod. Sucevei, Câmpia Moldovei, Pod. Bârladului
VII. Podișul Dobrogei
Mod de formare – prin încrețirea scoarței în orogenezele caledoniană și hercinică
Geologia – șisturi verzi(cele mai vechi roci din România), granit, calcare, dar și gresii, marne și argile
Hmax – 467 m Munții Măcinului
Relieful este format din dealuri joase (200-300 m)
Tip de relief – carstic (Peștera La Adam) și ruiniform
Are o dublă înclinare: partea de N (Masivul Dobrogei de Nord) spre E, iar partea de sud (Podișul Dobrogei de Sud) spre V
Subdiviziuni: Masivul Dobrogei de Nord, Pod. Dobrogei Centrale( Casimcei) și Pod. Dobrogei de Sud
VIII. Podișul Getic
Mod de formare – prin sedimentare
Geologia – predomină pietrișurile
H medii de 300-500 m
Relieful are caracter de piemont ( Piemontul Getic) cu aspect de platforme
IX. Podișul Mehedinți
Mod de formare – prin încrețirea scoarței,
Geologia – șisturi și calcare
H medii– 500-600 m
Relief carstic (Peștera Topolnița)
X. Dealurile de Vest
Mod de formare – prin sedimentare
Geologia – gresii, marne și argile
H medii – 200 m
Au caracter piemontan
Înclinare E-V
XI. Câmpia de Vest
Mod de formare – prin sedimentare pe locul unei foste mări (Marea Panonică)
Geologia – nisipuri, pietrișuri, loess
Hmax – 137 m Câmpia Vingăi
Relieful cuprinde câmpii înalte (au peste 100 m altitudine și sunt ferite de inundații) și câmpii joase (sub 100 m, inundabile). Apar și câmpii cu dune.
Subdiviziuni: C. Someșului, C. Crișurilor, C. Timișului
XII. Câmpia Română
Mod de formare – prin sedimentare pe locul unei foste mări
Geologia – nisipuri, pietrișuri, loess
Hmax – 300 m Câmpia Piteștilor
Relieful cuprinde câmpii înalte, câmpii joase, câmpii netede, câmpii cu dune
Este înclinată pe 2 direcții: N-S (în jumătatea vestică) și V-E (în partea estică)
Specifice sunt aici crovurile( adâncituri în loess)
Subdiviziuni: Sectorul Vestic ( Câmpia Olteniei), Sectorul Central, Sectorul Estic( C. Bărăganului)
XIII. Delta Dunării
Mod de formare – prin acțiunea a 3 factori :
– lipsa mareelor din Marea Neagră
– cantitatea mare de aluviuni aduse de Dunăre
– curenții marini care împing nisipul spre țărm
– panta de curgere a Dunării foarte redusă
Doar 13% din suprafața deltei reprezintă uscat. Aceste porțiuni de uscat se numesc grinduri
Apele de aici cuprind: brațele Dunării (Chilia, cel mai nordic, Sulina, brațul central, cel mai scurt și mai navigat și brațul Sf. Gheorghe), canale, lacuri, bălți
Hmax – 12,4 m Grindul Letea
SUBDIVIZIUNILE UNITĂȚILOR MAJORE DE RELIEF
LECȚIA 3 - CLIMA ROMÂNIEI
Clima României este temperat-continentală:
– temperată pentru că se află pe paralela de 45°latitudine nordică, adică la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord.
– continentală pentru că se află în partea central-sudică a Europei.
Factorii care determină clima României:
Circulația maselor de aer
Din vest pe teritoriul țării noastre pătrund masele de aer vestice umede și cu valori de temperatură moderată.
Din nord și nord-vestul Europei vin mase de aer polare ( reci și umede).
Din estul continentului vin mase de aer uscate și reci iarna și calde vara.
Dinspre Marea Mediterană pătrund mase de aer calde.
Desfășurarea Carpaților impune un climat mai răcoros și umed în vest și un climat mai uscat și cald în sud și sud-est.
Altitudinea temperatura scade cu altitudinea și precipitațiile cresc.
Prezenta Mării Negre influențează climatul de pe litoral prin apariția brizelor și prin impunerea unei umidități mai accentuate.
1. Temperatura aerului
Temperatura medie anuală ( t.m.a) este de 10°C
scade de la sud(12°C) la nord (8,5°C)
scade odată cu creșterea altitudinii astfel se disting etaje climatice:
– etajul de câmpie 10°-12°C
– etajul de deal 6°-10°C
– etajul de munte 0°-6°C
Temperatura maximă absolută 44,5 ℃ lângă Brăila și minima absolută -38,5 ℃ lângă Brașov
2. Precipitațiile
scad de la vest(influențe oceanice) la est ( influențe de ariditate)
cresc odată cu altitudinea, astfel:
– etajul de câmpie – în vest – 500-600 mm/an
– în est – 250-300 mm/an
– etajul de deal – în vest – 800-1000 mm/an
– în est – 400-500 mm/an
– etajul montan – 1200 mm/an
3. Vânturile
Vânturile de Vest – bat dinspre vest și sunt aducătoare de ploi
Crivățul – suflă în sudul Moldovei și Câmpia Română
Foehnul – bate dinspre zonele montane spre zonele deluroase învecinate, este un vânt cald ce determină topirea zăpezilor primăvara.
Brizele – bat pe litoral, ziua dinspre mare și noaptea dinspre uscat
III. Influențele climatice:
1. Influențele submediteraneene apar în Banat si sud-vestul Olteniei.
2. Influențele oceanice apar în vest și în centrul țării.
3. Influențele de ariditate se regăsesc în mare parte în podișul Moldovei, estul câmpiei Române și în Dobrogea.
4. Influentele scandinavo-baltice (polare) apar în Maramureș și Podișul Sucevei.
5. Influențele pontice se resimt pe litoral.
LECȚIA 4 - HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
I.Fluviul Dunărea – izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania, traversează 10 țări și 4 capitale. Intră în România pe la Baziaș, parcurge 1075 km și se varsă în Marea Neagră prin 3 brațe: Chilia în nord, Sulina în mijloc și Sfântul Gheorghe în sud.
Se împarte în 4 sectoare:
– Sectorul Baziaș-Porțile de Fier ,, Defileul Dunării” sau Cazanele Dunării, în munții Banatului.
– Sectorul Porțile de Fier – Călărași ,, Lunca Dunării”, în câmpia Română.
– Sectorul Călărași – Brăila ,, Bălțile Dunării”, Dunărea se desparte în mai multe brațe
– Sectorul Brăila – Marea Neagră ,, Dunărea maritimă” navigabilă de către nave maritime
II.Râurile interioare – au aspect radiar, curg dinspre Carpați spre granițele țării
Există 5 grupe colectoare:
1. Grupa de vest: colector Tisa: Vișeu, Iza, Someșul – format din Someșul Mic și Someșul Mare, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureșul ( izvorăște dim munții Hășmașul Mare și are ca afluenți – Târnava Mică, Târnava Mare, Arieș, Strei).
2. Grupa de sud-vest: colector Dunărea: Bega, Timiș, Caraș, Nera, Cerna.
3. Grupa de sud: colector Dunărea: Jiu – cu afluenții Motru și Gilort, Oltul ( izvorăște din munții Hășmașul Mare și are ca afluenți – Cibin, Lotru, Olteț), Argeșul cu afluentul Dâmbovița, Ialomița cu Prahova.
4.Grupa de est: colectori Siret :Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Bârlad.
și Prut: Jijia și Bahlui
5. Grupa de sud-est: colector Marea Neagră (pentru râurile din Dobrogea) – cel mai mare Casimcea
III. Lacurile :
1. glaciare: Bâlea ( în munții Făgăraș), Gâlcescu – munții Parâng, Bucura ( cel mai întins lac glaciar din România), Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar din România) – ambele în Retezat
2. vulcanice: Sf.Ana (M. Harghitei)
3. de baraj natural: Lacul Roșu – grupa centrală
4. carstice: Vărășoaia (M. Apuseni), Zăton – Podișul Mehedinți
5. în masive de sare: Slănic Prahova, Ocnele Mari, Sovata (lacul Ursu)
6. lacuri de crov: Amara, Movila Miresii – în Câmpia Bărăganului
7. limane fluviatile: Snagov, Căldărușani- Câmpia Română
*limane fluviatile – lacuri formate prin bararea unor râuri cu aluviuni la confluența lor cu râuri mai mari
8. lacuri de agrement: Herăstrău , Floreasca, Băneasa – în capitală
9. limanuri maritime: Techirghiol, Mangalia, Tașaul – bararea gurilor de vărsare ale unor râuri cu acumulări de nisip aduse de mare
10. lagune: Razim, Sinoe – foste golfuri ale Mării Negre barate cu aluviuni aduse de mare
11. de baraj artificial ( hidroenergetice): Porțile de Fier, Ostrovu Mare – pe Dunăre
Vidra – Lotru, Vidraru – Argeș, Izvorul Muntelui – Bistrița, Stânca- Costești – Prut
IV. Marea Neagră
Este o mare de tip continental, fiind înconjurată de uscat.
1. Țări riverane: N (Ucraina și Rusia), S (Turcia), E (Georgia), V (Ucraina, România, Bulgaria)
2. Legătura cu alte mări:
– cu Marea Azov prin Str. Kerci
– cu Marea Mediterană prin Str. Bosfor şi Dardanele
3. Caracteristici fizico-geografice:
– suprafața: 462.535 km2 (împreună cu Marea Azov)
– adâncimea maximă: 2.211 m
4. Relieful:
– platforma continentală sau șelf (între 0-200 m)
– abrupt continental sau taluz (între 200-1.600 m)
– bazinul Mării Negre (până la 2.211 m)
5. Curenții din M. Neagră:
a) curenții circulari → datorați vântului
b) curenții complementari → la suprafață și în adâncime
6. Originalitatea Mării Negre – constă în lipsa curenților verticali, care să amestece apele, de aceea se disting două straturi de apă:
a) stratul de suprafață – mai dulce → între 0-200 m (salinitate 17-18 ‰; bogat în oxigen și forme de viață)
b) stratul de adâncime – mai sărat → sub 200 m (salinitate 21-22 ‰; lipsit de viață din cauza hidrogenului sulfurat).
7. Viața în Marea Neagră cuprinde:
– fitoplancton (format din alge)
– zooplancton (format din crustacee)
– animale mai mari → mamifere (delfini) și pești (rechini, sturioni, hamsii, stavrizi)
8. Importanța economică: exploatări petroliere (platforme petroliere), navigație, porturi (Constanța, Burgas, Istanbul, Sinope, Batumi, Suhumi, Soci, Ialta, Sevastopol), turism, stațiuni balneoclimaterice (Mangalia, Costinești, Eforie), vestigii istorice (Histria, Tomis, Callatis)
MAREA NEAGRĂ
LECȚIA 5 - VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE
Principalele zone de vegetație sunt:
1. zona stepei = pășune
a) localizare → Câmpia Bărăganului, Pod. Moldovei (S), Pod. Dobrogei (S și centru)
b) plante specifice → ierburi xerofile (adaptate la uscăciune), graminee, arbuști
c) faună → rozătoare, reptile, păsări răpitoare (vulturul pleșuv), păsări de stepă (prepelița, ciocârlia)
d) soluri → molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane dobrogene, soluri cenușii)
2. zona silvostepei = pășune+pădure de foioase
a) localizare → Câmpia Moldovei, Câmpia de Vest, Câmpia Română (S), Pod. Dobrogei (porțiuni)
b) plante specifice → ierburi și pâlcuri de pădure (stejar)
c) faună → rozătoare, reptile, păsări răpitoare (vulturul pleșuv), păsări de stepă (prepelița, ciocârlia)
d) soluri → molisoluri (soluri bălane dobrogene, cernoziomuri, soluri cenușii)
3. zona de pădure:
3.1. etajul stejarului (200-500 m)
a) localizare → D.C.T., Dealurile de Vest, Pod. Getic, Pod. Moldovei
b) plante specifice → specii de stejar (stejar pufos, gorun), dar și tei, frasin, paltin
c) faună → mamifere (lup, cerb, căprioară, jder, râs, dihor), păsări
d) soluri → argiluvisoluri (soluri brun roșcate, soluri brune)
3.2. etajul fagului (500-1.200 m)
a) localizare → Subcarpații, D.C.T., munții joși
b) plante specifice → fag și păduri de amestec: fag cu stejar (partea inferioară) şi molid (partea superioară)
c) faună → mamifere (lup, vulpe, căprioară, cerb, mistreț, râs), păsări (ciocănitoare, vulturi), reptile
d) soluri → cambisoluri (soluri brune și brune acide)
3.3. etajul coniferelor (1.200-1.800 m)
a) localizare → Carpații Orientali și Meridionali, porțiunile mai înalte ale Munților Apuseni
b) plante specifice → brad, molid, pin
c) faună → urs brun, cerb, râs, cocoș de munte, găinușă de pădure
d) soluri → cambisoluri și spodosoluri (soluri podzolice și brune acide montane)
4. zona alpină:
4.1. etajul subalpin (1.800-2.000 m)
a) localizare → face trecerea de la zona pădurilor la etajul alpin
b) plante specifice → jneapăn, ienupăr
c) faună → capra neagră, vulturul
d) soluri → spodosoluri (soluri brune acide montane)
4.2. etajul alpin (peste 2.000 m)
a) localizare → în cadrul masivelor a căror înălțime este peste 2.000 m
b) plante specifice → pajiști alpine cu ierburi scunde adaptate la frig și vânturi puternice
c) faună → capra neagră, vulturul
d) soluri → spodosoluri (soluri brune acide montane)
● Vegetația azonală (determinată de factori locali):
– de luncă sau zăvoaie (în Lunca Dunării): plop, arin, salcie, papură, stuf, rogoz
– submediteraneană (sud-vestul țării, sudul Dobrogei): liliac sălbatic, iasomie
– mlaștini, turbării (Tinovul Mohoș – Lacul Roșu)
● Fauna azonală:
– submediteraneană: vipera cu corn, scorpionul, broasca țestoasă
– din luncă și Delta Dunării: lebăda, pelicanul, egreta, pești (păstrăv, clean, mreană, ştiucă, plătică, somn, crap, șalău, scrumbie, sturioni, calcani, guvizi, hamsii)
● Soluri azonale:
– de luncă (aluvionare, hidromorfe, nisipoase) – în luncă și Delta Dunării
– nisipoase și sărăturoase (halomorfe) – în sudul Olteniei
LECȚIA 6 - POPULAȚIA ROMÂNIEI
I. Numărul și evoluția numerică a populației
a) numărul populației în 2020 → aprox. 19,5 milioane locuitori
b) evoluția numerică
– între anii 1930 și 1990 evoluția numerică a fost una crescătoare:
→ 1930 – 14 mil. loc
→ 1990 – 23,20 mil. loc
– începând cu anul 1998 și până în prezent această evoluție este una în descreștere:
→ 1998 – 22,5 mil. loc
→ 2020 – 21,42 mil. loc
– natalitate = numărul de născuți vii raportat la 1.000 de locuitori /an
– mortalitate = numărul de decese raportat la 1.000 locuitori/an
– bilanț natural = diferența dintre natalitate și mortalitate (Bn= N – M)
– bilanț migratoriu = diferența dintre imigranți( cei care vin ) și emigranți ( cei care pleacă)
Bm = I – E
c) cauzele evoluției populației
– cel mai mare bilanț natural s-a înregistrat în 1967 (18,1‰)
– după 1991 bilanțul natural a fost negativ şi a contribuit, alături de plecarea temporară sau definitivă din ţară a unui anumit număr de persoane, la scăderea numerică a populației
– contingent = numărul de persoane care s-au născut în același an
– numărul de locuitori ai României este în continuă scădere din cauza:
→ sporului natural negativ
→ migrației forței de muncă peste hotare
II. Densitatea populației
– densitatea populației = numărul de locuitori raportat la suprafața unui teritoriu (locuitori / km2)
D = număr de locuitori / suprafață
– densitatea medie pe țară → 90 loc/km2
– densități mai reduse (sub 50 loc/km2) se întâlnesc în:
● regiunea montană înaltă
● în Delta Dunării (4/5 din suprafață este acoperită de apă)
– cele mai mari densități sunt în:
● Muntenia centrală (150 loc/km2)
● Culoarul Siretului, Pod. Sucevei (peste 100 loc /km2)
– densități mari pe județe:
● Prahova (185 loc/km2)
● Iași (148 loc/km2)
– densități reduse pe județe:
● Tulcea (32 loc/km2)
● Caraș-Severin (44 loc/km2)
● Harghita (32 loc/km2)
III. Structura populației
a) structura etnică:
– majoritatea absolută a populației o reprezintă românii (89,5%), după care urmează maghiarii (6,6%), romii (2,5%), germanii (0,3%), alte minorități naționale (1,1%)
– populația maghiară este formată din secui (jud. Harghita și Covasna) și unguri (jud. Mureș, Cluj, Bihor Brașov, Arad, Timiș)
– populația germană este formată din sași (sudul Transilvaniei) și șvabi (îndeosebi Banat)
– populația slavă este formată ruși și lipoveni (în nordul țării și Delta Dunării), sârbi și croați (în Banat), slovaci (în Crișana) etc.
b) structura confesională:
– cea mai mare parte a populației este creștin-ortodoxă 86%
– ceilalți credincioși aparțin altor culte creștine (romano-catolici, reformați, greco-catolici, baptiști etc), precum și cultelor islamic, mozaic sau altor secte religioase
c) structura populației pe grupe de vârstă:
0-25 populația tânără – în scădere
25-65 populația adultă –activă
peste 65 ani – populația vârstnică – în creștere
d) structura pe medii:
– 55% din populație trăiește în mediul urban
– 45% în mediul rural
LECȚIA 7 - AȘEZĂRILE UMANE
I. Așezările rurale și tipologia lor
– rural = referitor la sate; populație care locuiește la sate și se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura
a) componentele satelor
– vatra → locul de concentrare a locuințelor
– moșia → locul activităților economice
c) tipologia așezărilor rurale
1. după numărul de locuitori:
– sate mici (sub 500 locuitori)
– sate mijlocii (500-1.500 locuitori)
– sate mari (1.500-3.000 locuitori)
– sate foarte mari (peste 3.000 locuitori)
2. după structură:
– sate risipite (în zona de munte)
– sate răsfirate (în zona de deal și podiș)
– sate adunate (în zona de câmpie)
3. după activitățile economice:
– sate cu caracter predominant agricol (activitatea principală → agricultura)
– sate cu activități complementare agriculturii (pescuit, exploatarea și prelucrarea lemnului etc.)
– sate cu alte activități economice (exploatări miniere, activități industriale etc.)
II. Așezările urbane și tipologia lor
– urban = referitor la elemente și fenomene specifice orașului
a) componentele orașelor
– intravilan (teritoriul construit)
– periurban sau extravilan (spaţiul înconjurător)
b) clasificarea orașelor
1. după numărul de locuitori:
– orașe foarte mici (sub 20.000 loc): Siret, Ineu etc.
– orașe mici (20.000-50.000 loc): Rădăuți, Dorohoi etc.
– orașe mijlocii (50.000-100.000 loc): Vaslui, Focșani etc.
– orașe mari (100.000-350.000 loc): Timișoara, Constanta etc.
– orașe foarte mari (peste 1.000.000 loc): București
2. după geneză (vechime):
– orașe antice: Histria, Tomis, Callatis
– orașe daco-romane: Napoca (Cluj-Napoca)Apullum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda),
Dierna (Orșova) etc.
– orașe din evul mediu (feudale): Iași, Arad etc.
– orașe moderne și contemporane: Reșița, Calafat etc.
– orașe noi: Otopeni, Ștefănești etc.
3. după activitățile economice:
– orașe cu caracter complex: toate orașele de peste 100.000 loc.
– orașe industriale: Petroșani, Hunedoara etc.
– orașe cu activități de servicii: Brăila, Sibiu, Brașov etc.
4. după rangul ocupat în sistemul de așezări:
– orașe de importanță internațională: București
– orașe de importanță națională (8 orașe): Iaşi, Galaţi, Constanţa, Braşov,
Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca, Ploiești
– orașe de importanță regională: Bacău, Oradea etc.
– orașe de importanță locală: reședințele de județ
LECȚIA 8 - ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ
a) Caracteristici generale
– teritoriul României este organizat în județe, municipii, orașe și comune
– teritoriul țării este împărțit în 41 de județe la care se adaugă municipiul București
– teritoriul țării este împărțit în aproape 2.700 de comune (cu peste 13.000 de sate)
b) Superlative
– cel mai întins județ → Timiș (8.697 km2)
– cel mai restrâns județ → Ilfov (1.593 km2)
– cel mai populat județ → Prahova (862.460 loc)
– cel mai puțin populat județ → Covasna (231.170 loc)
1. Alba → Alba Iulia
2. Arad → Arad
3. Argeș → Pitești
4. Bacău → Bacău
5. Bihor → Oradea
6. Bistrița – Năsăud → Bistrița
7. Botoșani → Botoșani
8. Brașov → Brașov
9. Brăila → Brăila
10. Buzău → Buzău
11. Caraș – Severin → Reșița
12. Călărași → Călărași
13. Cluj → Cluj – Napoca
14. Constanța → Constanța
15. Covasna → Sfântu Gheorghe
16. Dâmbovița → Târgoviște
17. Dolj → Craiova
18. Galați → Galați
19. Giurgiu → Giurgiu
20. Gorj → Târgu Jiu
21. Harghita → Miercurea Ciuc
22. Hunedoara → Deva
23. Ialomița → Slobozia
24. Iași → Iași
25. Ilfov → București
26. Maramureș → Baia Mare
27. Mehedinți → Drobeta Turnu Severin
28. Mureș → Târgu Mureș
29. Neamț → Piatra Neamț
30. Olt → Slatina
31. Prahova → Ploiești
32. Satu Mare → Satu Mare
33. Sălaj → Zalău
34. Sibiu → Sibiu
35. Suceava → Suceava
36. Teleorman → Alexandria
37. Timiș → Timișoara
38. Tulcea → Tulcea
39. Vaslui → Vaslui
40. Vâlcea → Râmnicu Vâlcea
41. Vrancea → Focșani
42. Municipiul București → București
LECȚIA 9 - AGRICULTURA ROMÂNIEI
Premisele naturale ale agriculturii: relieful, clima, solurile
Agricultura are două ramuri
– cultivarea plantelor
– creșterea animalelor
1.Cultura plantelor
a. Cultura cerealelor
• se cultivă-grâu, porumb, orz, secară, ovăz.
• zone de cultură- Câmpia Română, Câmpia de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Getic
• producția este utilizată în: – industria morăritului(grâul), ca furaj, în ind.berii(orzul)
b. Plantele tehnice
• plante oleaginoase (floarea soarelui, soia, rapiță) se cultivă în Câmpia Română, C.de Vest;
• plantele zaharoase (sfecla de zahăr) se cultivă în Culoarul Siretului, S și E Câmpiei Române
• plantele textile (in, cânepă) se cultivă în Podișul Sucevei, Depresiune Colinară a Transilvaniei, Câmpia de Vest
c. Cartoful
• este specific zonelor reci și cu umiditate mare
• Podișul Sucevei, Depresiunile Giurgeu, Brașov, Ciuc
d. Legumele și leguminoasele pentru boabe
• fasole, mazăre
e. Vița de vie
• Subcarpații Curburii, Podișul Moldovei, Podișul Getic, Podișul Dobrogei
• principalele centre de vinificație sunt Murfatlar, Cotnari, Panciu, Odobești
f. Pomicultura
• se cultivă meri, peri, pruni, cireși
• Subcarpații de Curbură, Subcarpații Getici, Podișul Sucevei
2. Creșterea animalelor
a. Bovinele
• centre de tradiție în industrializarea laptelui: Vatra Dornei, Suceava, Cluj-Napoca, Alba Iulia
b. Porcinele
• sunt specifice zonelor de câmpie
• industria cărnii și a conservelor din carne: București, Arad, Timiș
c. Ovinele
• se cresc aproape în toată țara, dar mai ales în județele Sibiu și Constanța
• centre de tradiție pentru industria lânii sunt: Brașov, Sibiu
d. Cabalinele – creșterea cailor, mai ales în jud. Constanța și Sibiu, unde există herghelii.
e. Avicultura-creșterea păsărilor de curte;
f. Apicultura – creșterea albinelor
g.Piscicultura – creșterea peștilor – în păstrăvării, iazuri etc.
LECȚIA 10 - INDUSTRIA ROMÂNIEI
1. Industria extractivă:
a. combustibili fosili:
– cărbuni: – huila din bazinul carbonifer Petroșani (Carpații Meridionali);
– lignitul din bazinul carbonifer Motru-Rovinari (Pod.Getic);
– petrol: în Pod.Getic, Subcarpați, C.Românaă, C.de Vest și Platforma continentală a Mării Negre;
-gazele naturale sunt de două feluri: – gaz metan din Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
– gaze de sondă – asociate zăcămintelor de petrol;
b. minereuri de fier – munții Poiana Ruscă;
c. minereuri neferoase – din Grupa Nordică Carpaților Orientali(minereuri complexe) și din M-tii Apuseni (aur, argint, bauxită);
d. sare – din depresiunea Colinară a Transilvaniei și din Subcarpați;
e. marmură – M-ții Poiana Ruscă și în Apuseni;
f. calcar ( pentru industria materialelor de construcție: ciment, var, ipsos) – din Apuseni și pod. Dobrogei;
2. Industria energiei electrice:
– termocentrale: Turceni, Mintia-Deva, Ișalnița-Craiova, Luduș-Iernut, Rogojelu, Brazi, București;
– hidrocentrale: Porțile de Fier I și II- pe Dunăre, Vidraru – pe Argeș, Lotru Ciunget – pe Lotru, Stejaru – pe Bistrița, Stânca Costești – pe Prut, circa 30 hidrocentrale mai mici pe Olt;
– atomocentrala de la Cernavodă;
3. Industria siderurgică(metalurgia feroasă) :
fier fontă oțel
– centre siderurgice: Galați (cel mai mare, folosește materie primă din import adusă pe Dunăre),
Reșița ( cel mai vechi), Hunedoara, Câmpia Turzii(sârmă), Târgoviște(oțeluri înalt aliate);
4. Metalurgia neferoaselor:
– centre ale metalurgiei neferoase – prelucrează cupru, plumb, zinc, aur, argint la Baia Mare ( cel mai mare) și la Zlatna(în m-ții Apuseni);
bauxita alumină aluminiu
– centre de prelucrare a bauxitei : Oradea (bauxită din Apuseni) și Tulcea (bauxită din import), din alumina obținută se prelucrează aluminiu la Slatina (pe Olt);
5. Indusria constructoare de mașini: automobile – la Piteși; locomotive – la Craiova; vagoane – la Arad; autocamioane – a Brașov, autobuze – la București; utilaj petrolier – la Ploiești; utilaj minier – la Baia Mare; șantiere navale – la Galați și Constanța;
6. Industria farmaceutică: Iași, București, Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov;
LECȚIA 11 - TRANSPORTURILE ROMÂNIEI
1. Transporturile feroviare:
– magistrale feroviare și puncte de frontieră feroviare:
București-Timișoara – punct de frontieră Stamora Moravița;
București-Arad– punct de frontieră Curtici;
București-Oradea – punct de frontieră Episcopia Bihor;
București-Satu Mare – punct de frontieră Halmeu;
București-Suceava– punct de frontieră Vicșani;
București-Iași– punct de frontieră Ungheni;
București-Galați;
București-Constanța;
București-Giurgiu– punct de frontieră Giurgiu-Ruse(Bulgaria)
– poduri feroviare: Giurgiu-Ruse și Fetești-Cernavodă peste Dunăre;
2. Transporturile rutiere:
E60 – vine din Franța, intră în țară pe la Borș(Oradea) și iese pe la Vama Veche spre Bulgaria;
E70 – vine din Serbia, intră în țară pe la Moravița și iese pe la Giurgiu spre Bulgaria și Turcia;
E85 – vine din Turcia, București, pleacă spre Moldova, iese pe la Siret spre Ucraina și Lituania;
E68- Brașov, iese pe la Nădlac spre Ungaria;
3. Transporturile maritime:
Cel mai mare port Constanța, urmat de Mangalia;
4. Transporturile fluviale:
Cel mai mare port Galați. Alte porturi la Dunăre: Sulina, Tulcea, Brăila, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin, Orșova;
Canalul Dunăre-Marea Neagră
Canalul Bega(Timișoara)
5. Transporturile aeriene:
Aeroporturi internaționale: Henri Coandă (Otopeni) și Aurel Vlaicu(Băneasa) – București;
Mihail Kogălniceanu (Constanța); Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Arad;
6. Transporturile speciale: sunt reprezentate de gazoducte, oleoducte, cabluri pentru internet, fire de înaltă tensiune pentru curentul electric etc.
LECȚIA 12 - VECINII ROMÂNIEI
1. BULGARIA
Unități de relief: Munții Balcani, Rodopi, Rila, Câmpia Înaltă a Dunării, Câmpia Mariței;
Clima: temperat continentală în nord și mediteraneană în sud;
Hidrografia: Dunărea, Marița, Struma;
Orașe: Sofia,Varna, Burgas, Ruse;
Culturi agricole specifice: cultura trandafirilor pe valea Mariței (locul I pe glob), tutun(locul II pe glob), viticultură;
2. REPUBLICA MOLDOVA
Unități de relief: Podișul Moldovei de Nord, Podișul Moldovei Centrale, Câmpia Nistrului;
Clima: temperat continentală;
Hidrografia: Dunărea, Prut, Nistru;
Orașe: Chișinău,Tiraspol, Bălți,Cahul;
Culturi agricole: pomi fructiferi( măr) viță de vie (cea mai mare cramă la Cricova);
3.SERBIA
Unități de relief: Munții Alpii Dinarici, Munții Serbiei, Câmpia Voivodinei; Câmpia Moravei;
Clima: temperat continentală;
Hidrografia: Dunărea, Tisa, Drava, Sava, Morava;
Orașe: Belgrad,Novi Sad,Nis;
Culturi agricole: pomi fructiferi ( locul I în Europa la prune), cereale, plante tehnice;
4.UNGARIA
Unități de relief: Câmpia Panonică, Câmpia Tisei, Munții Matra, Munții Bukk;
Clima: temperat continentală;
Hidrografia: Dunărea, Tisa, Crișurile, Mureșul, Lacul Balaton;
Orașe: Budapesta, Debrecen Szeged, Pecs;
Culturi agricole: cereale, plante tehnice, pomi fructiferi, viță de vie;
5. UCRAINA
Unități de relief: Munții Carpați, Podișul Podolic, Podișul Donțk, Câmpia Niprului; C. Mării Negre;
Clima: temperat continentală;
Hidrografia: Dunărea, Nipru(trece prin Kiev), Nistru;
Orașe: Kiev, Odessa, Donețk, Krivoi Rog;
Culturi agricole: cereale, plante tehnice, pomi fructiferi, viță de vie;